Of-ul unui stilou

dreamstimefree_58741Povestire terapeutică ce abordează următoarele teme: perseverența, aprecierea muncii, cultivarea satisfacției, a învăța să privești lucrurile altfel.

Câteodată Matei se plânge de dureri de cap. Atât e de obosit. I se pare că nimeni nu mai muncește ca el. Mormăie înciudat la picii care se joacă dincolo de fereastră fără să țină seama de chinul lui. E adevărat că acum o oră și el dădea ture cu bicicleta și chiar a avut timp să clădească una dintre custile Grădinii Zoologice de Insecte al cărei mândru inventator este. Dar acum toate astea sunt uitate. Câtă muncă! Ce de exerciții de rezolvat! Ce de cuvinte de transcris! Urăște transcrierile! Se gândește că sunt puse numai pe șotii ca să-l facă pe el să pară neserios în ochii învățătoarei. Când crede că a scris totul bine, ia te uită! A uitat o cratimă. Și a mâncat un â și doi de i. Neisprăvite transcrieri!

Oftează greu! Tatăl îi prinde oftatul din zbor și se apropie.

– Mi se pare mie, sau stiloul tău e nemulțumit?

– Stiloul? se miră Matei.

– Ia auzi-l ce zice, continuă tata. Sunt epuizat! Toată ziua mă împinge pe câmpuri albe și îmi tocește penița de atâta muncă. Mă chinuie în sugativă și mi-a ros luciul. Uite cât m-am deformat muncind!

– Cred că are dreptate! zice încet Matei răsucind stiloul între degete.

– Așa te simți și tu? îl iscodește tata.

– Cam da, recunoaște fără elan fiul.

– Probabil că ai dreptate să te simți așa, zice surprinzător tata.

Matei mărește ochii de parcă nu-și crede urechilor și ar vrea să audă și printre pleoape.

– Dar mai aud o voce, continuă tata cu un zâmbet ușor.

– Vocea ta cumva? îl tachinează Matei.

– Nu, e o voce mai înfundată. Cred că e penarul. El vorbește întotdeauna pe nas.

– Și ce zice? Fără să vrea, Matei s-a lăsat prins de povestirea – gluma tatălui.

– Zice așa: Dar ia uite câte exerciții rezolvate, câte schițe interesante și câte povestiri minunate ai lăsat în urmă!

Tatăl îl bate prietenește pe spate și plecă la treburile lui. Matei răsfoiește absent foile caietului de teme. În urmă se înșiră cuvinte mai grele sau mai ușoare, exerciții, propoziții multe și diferite. Pe unele le-a mai greșit dar altele stau frumos pe rândurile ordonate și spun o poveste. „Sunt ale mele”, își spune Matei zâmbindu-le cu drag.

zp8497586rq
Share it!
Aenean mattis venenatis
Zenobia Niculita
   
Va rugam sa asteptati...

Aboneaza-te la blog

Doriti sa afli cand este publicat un articol nou? Introduceti adresa de email si numele pentru a fi primul care afla.