Casa parintilor e plina de probleme

A mai trecut un an peste întreaga familie Codrescu și casa bunicilor a îmbătrânit și mai mult. E mai bătrână decât bătrânețea lor. Din ce în ce mai des, Horia își surprinde părinții așezați la sfat pe banca din grădină sau pe canapeaua din sufragerie.

– Iarăși s-a ars becul din hol. Cu siguranță trebuie refăcută instalația electrică, constată tatăl trist.

– Și ușa de la debaraua din holul de sus s-a prăbușit azi dimineață. Trebuie înlocuită, continuă mama lista defecțiunilor.

Până și Melania a devenit nemulțumită.

– Ușa de la camera mea nu se mai închide deloc. Nu pot sta cu un scaun în ea până îmbătrânesc. Trebuie reparată!

Ascultându-i, Horia se gândește: „Casa părinților e plină de probleme. De ce nu le rezolvă oare?”.

Totuși, febra renovării a fost declanșată de mama, care, în timp ce spăla vasele, s-a trezit inundată fără veste de o țeavă spartă la bucătărie.

– Nu se mai poate! A declarat ea. Trebuie să începem reparațiile!

De atunci, toată casa e dată peste cap. Mobila e strânsă în mijlocul camerelor și acoperită cu folii, ușile sunt scoase din balamale, covoarele stau clădite cuminți în pod. Camerele copiilor sunt primele la schimbare. Melania se declară încântată de transformări, pe când Horia e nehotărât. Îi plăcea mult camera lui veche pentru că acolo copilărise și tata. Până și patul era același în care dormise tata. Dar îi place și mirosul de var proaspăt, mocheta nouă cu străzi pentru mașinuțe și lustra montată deasupra patului. În plus, are o mulțime de lucruri de învățat de la echipa de muncitori. Până acum a crezut că nu e mare lucru să renovezi o casă, dar nu e chiar așa. E nevoie de multă pricepere. Chiar și să văruiești pereții nu e o treabă ușoară. A încercat și el puțin pe hol, dar nu i-a ieșit. Nenea Claudiu, zugravul, a trebuit să refacă tot ceea ce a stricat el.

Cel mai încântat este de domnul electrician. Îl urmărește cu atenție cum reface circuitele, montează prize, lămpi, un panou electric nou. Are o mulțime de întrebări:

– La ce folosește butonul ăsta? De ce sunt trei fire și nu două? Unde duc firele astea?

Domnul Popescu, electricianul, are o răbdare de fier și răspunde rar tuturor întrebărilor băiatului în timp ce mâinile sale lucrează cu precizie. O singură dată a fost nevoit să refacă o porțiune din rețea pentru ca să suporte o sarcină mai mare decât calculase inițial.

Odată cu ideile părinților, vechea casă a bunicilor trece, treptat, în secolul XXI. Ferestrele scorojite sunt înlocuite cu altele, de termopan. Tata le verifică lucrătura, bunica le privește ușor dezamăgită iar Melania declară că în sfârșit au și ei niște geamuri normale. Ușile scârțâitoare au făcut loc unor surate albe, lucioase și complet tăcute. Bucătăria este de nerecunoscut. După multe insistențe și negocieri, bunica s-a dat bătută și a renunțat la soba care a fost înlocuită de un aragaz modern, cu plită electrică. Rafturile noi, verde deschis și gresia de aceeași culoare, alături de perdeluțele pe care au răsărit maci roșii transformă bucătăria într-o prelungire a grădinii. Cu toții își găsesc de lucru prin vecinătate doar ca să o admire. Lucru surprinzător, Melania si Horia se ciondănesc pentru că fiecare vrea să spele vasele doar ca să stea în plus în bucătărie.

Și cele două camere de baie sunt de nerecunoscut. De fiecare dată când intră pe ușă, lui Horia i se pare că pleacă într-o excursie la mare, acolo unde totul este azuriu.

– Era și timpul, zice tata cu năduf, gândindu-se la cele două inundații cu care s-a luptat numai în ultimul an din cauza țevilor sparte.

Mai sunt două echipe ce lucrează la casa familiei Codrescu. Una este alcătuită din doi băieți tineri ce montează cablurile de conexiune la Internet și antena de recepție a televiziunii prin satelit. Horia îi urmărește peste tot și abia așteaptă să urmărească un documentar despre balene, pe care tata i-a promis de multă vreme că îl vor privi împreună. Cea de a doua echipă este fascinația Melaniei. Un domn în vârstă și o tânără sunt restauratori de la muzeul de Artă, care s-au oferit să ajute balustrada de la scara interioară și șemineul din sufragerie să arate ca noi, fără a pierde nimic din frumusețe și valoare. E o muncă de migală să cureți și să repari o operă de artă dar după o săptămână, balustrada și șemineul arată de parcă ieri ar fi ieșit de sub mâinile artiștilor. Melania este atât de încântată încât s-a decis să devină restaurator de opere de artă.

După ce și ultimul muncitor a părăsit casa, Horia trece din cameră în cameră, admirând toate schimbările. Sunt unele camere care au suferit asemenea transformări, încât are senzația că a nimerit din greșeală în altă casă. Doar în biroul bunicului timpul pare să se fi oprit în loc. Pereții acoperiți de biblioteca imensă, fotoliile mari tapisate cu catifea mov și masa sculptată sunt atât de grele de amintiri încât nu pot fi mutate. Bunicul a fost un mare scriitor și fiecare colț al biroului are o poveste. E ca un sanctuar în care Horia pășește întotdeauna cu sfială și admirație.

În rest, lucrurile noi și cele vechi stau alăturate cuminți și par să se împace bine.

– Au bun gust părinții, decide Melania și el e de acord.

Casa arată mai bine ca niciodată. Are tot felul de instalații moderne dar e tot casa lui dragă, cu șemineul bătrân și balustrada sculptată de un mare artist. În inima lui, așa va rămâne mereu.

Sursa imagine: http://www.klondikecontracting.com
zp8497586rq
Share it!
Aenean mattis venenatis
Zenobia Niculita
   
Va rugam sa asteptati...

Aboneaza-te la blog

Doriti sa afli cand este publicat un articol nou? Introduceti adresa de email si numele pentru a fi primul care afla.