Casa copiilor va fi plina de vise

Casa familiei Codrescu e întotdeauna plină de viață. Chiar și atunci când nu au invitați, camerele răsună de muzică sau voie bună. După marea renovare, oaspeții s-au ținut lanț. Au venit chiar și un reporter și un fotograf care au realizat un articol pentru o revistă. Ce mândru s-a simțit atunci Horia! Nu e puțin lucru să-ți vezi casa pe coperta unei reviste. A luat un exemplar cu el la școală și l-a arătat colegilor. Mai mult chiar, i-a invitat să vină să admire casa în realitate, așa că mama s-a trezit pregătind o mică petrecere în grădină pentru 20 de școlari gălăgioși. E mai ceva decât un examen.

După ce au inspectat camerele, colegii s-au strâns sub nucul cel bătrân, ademeniți de carafa cu limonadă și tarta cu prune.

– Ce frumoasă e casa ta, începe Ana, o fetiță nu prea flămândă. Cred că e grozav să locuiești aici.

– E frumoasă, n-ai ce zice, comentează și Mihnea, colegul de bancă al lui Horia. Dar îi lipsește ceva.

– Cum adică îi lipsește ceva? Se arată revoltați alți doi colegi. E foarte bună așa cum este.

– Ei, intervine Horia împăciuitor. Îi lipsesc chiar foarte multe. Când voi fi mare, o voi renova după placul meu. Atunci va fi o casă cu adevărat grozavă.

– Ce ai de gând să faci? Se interesară cu toții.

– În primul rând îmi voi schimba pereții dormitorului cu monitoare mari pe care le voi folosi ca să joc jocuri, să văd filme dar, mai ales, ca să proiectez imagini din pădure. În felul ăsta mă voi simți mereu ca și cum aș fi într-o tabără chiar și atunci când nu pot pleca de acasă.

La o asemenea idee, toți colegii rămaseră cu gura căscată.

– Pe urmă, voi monta un tobogan la fereastra camerei mele, ca să pot coborî direct în grădină în caz de urgență sau atunci când am chef de o plimbare.

– Asta e o idee genială, se grăbi să comenteze Mihnea, căruia îi plăceau nespus parcurile și locurile de joacă pentru copii.

– Și asta nu e tot! Continuă cu avânt Horia. Voi monta un lift mic pentru alimente direct din spatele frigiderului până la camera mea, astfel încât să pot mânca oricând înghețată sau orice altă gustare.

– Și cine îți va trimite mâncare cu liftul oricând ai chef? Se miră una dintre colege.

– Am de gând să angajez un bucătar, un cofetar și un patiser ca mama să nu mai fie nevoită să petreacă așa de mult timp la bucătărie. În plus, dacă bucătarul va găti felurile de mâncare pentru prânz și cină, cofetarul și patiserul vor avea timp să-mi gătească mai multe feluri de plăcinte și prăjituri în fiecare zi.

Ascultându-l pe Horia, nu era greu de ghicit cât de mult îi plăceau dulciurile.

– Mai am și alte planuri: Voi înlocui toată mobila din dormitoare și sufragerie cu alta din cauciuc. Așa nu vor mai exista accidente atunci când mă voi juca prinselea sau leapșa prin casă sau când mă grăbesc undeva. Vor fi doar jucări imense pe care putem mânca și dormi.

Toți copiii încercară să-și imagineze cum ar arăta o casă mobilată doar cu jucării și zâmbiră, semn că tuturor le surâdea ideea.

– Stați că partea cea mai bună acum vine, îi trezi Horia din visare. Pe acoperiș, deasupra sufrageriei voi construi un heliport.

– Le ce ți-ar trebui așa ceva? se miră Ana.

– Cum la ce? Auzi întrebare! Pufni Horia ușor disprețuitor. Unde altundeva voi ateriza cu elicopterul meu?

– Da, aprobă entuziast Mihnea. Elicopterul este cea mai bună variantă.

Melania, care ascultase întreaga conversație pe fereastra deschisă a bucătăriei nu se mai putu abține și izbucni în râs. „Un heliport! Asta e prea de tot!” gândi ea. „Eu voi ajunge mare înaintea lui și cu siguranță că nu voi permite mobilă de cauciuc în casa asta. Dar la pereții acoperiți cu monitoare mă mai gândesc. E o ideea grozavă să vezi pădurea de jur împrejur când te trezești dimineața, chiar dacă e doar o imagine.” Chiar atunci mama intră în bucătărie.

– Pari pierdută, Melania! La ce te gândeai?

– Mă gândeam cum va deveni casa aceasta peste mai multă vreme, când Horia și cu mine vom fi mari.

– Și cum va fi?

– Horia are planuri mari. Vrea un heliport și mobilă de cauciuc.

Mama și fiica izbucniră în hohote de râs. Apoi, Melania continuă.

– Și eu aș vrea să schimb unele lucruri. De exemplu, aș face o sală de sport la subsol și un atelier de pictură în pod, la mansardă.

– Sunt planuri foarte frumoase, Melania, încuviință mama. Într-o zi, casa aceasta va fi a ta și a lui Horia și va trebui să vă puneți amprenta asupra ei.

– Presimt că vom avea mult de negociat pe tema asta, oftă Melania îndreptându-se spre camera ei.

Urcând scara de lemn, mângâie balustrada sculptată atât de frumos.

– Aceasta va rămâne cu siguranță aici, îi spuse ea mamei.

– Da, răspunse gânditoare mama. Pe balustrada aceasta e întipărită istoria familiei noastre. Și încă mai avem multe de scris.

Sursa foto: http://www.woodcraftcarpentry.com
zp8497586rq
Share it!
Aenean mattis venenatis
Comments
  1. Liliana    

    Frumos!
    Deja avem episoade dintr-un serial schitat in jurul familiei Codrescu.
    Eu ma declar fan Horia 😉 Ideea cu toboganul m-a fascinat total. Vreau si eu!!
    Si vreau si padurea…

Comments are closed.

Zenobia Niculita
   
Va rugam sa asteptati...

Aboneaza-te la blog

Doriti sa afli cand este publicat un articol nou? Introduceti adresa de email si numele pentru a fi primul care afla.