02/01/2014 Zenobia no responses

Exercitiu de fericire la inceput de an

Am tras linia peste anul trecut. O linie imaginară, cu margini psihice ondulate, după bucuriile sau tristetile care au fost și au devenit parte din sine. M-am așezat ostenită pe piatra aceasta de hotar și mi-am scuturat bine sacul de toate gandurile prăfuite, de obiceiurile supărătoare, de intențiile bune nerealizate și m-am intrebat ce sa duc mai departe. Ce merită purtat în anul în care am intrat?

Printre poveștile pe care le duc întotdeauna cu mine și pe care mi le spun mie însămi în clipele de liniște găsesc mici sclipiri care mă fac să îmi îndrept spatele privind la drumul încețoșat care mă așteaptă. Sunt frânturi din oamenii care au adus frumusete, bucurie, sprijin în viața mea atunci cînd aveam cea mai mare nevoie.

    • Un examen din ultima sesiune din anii de facultate pe care l-am trecut doar pentru că, fără să fi îndrăznit să-i cer, una dintre cele mai apropiate colege de atunci și-a petrecut timpul lângă patul meu (îmi era teribil de rău) și mi-a citit toate cursurile cu voce tare. (Din clipa aceea am știut că vom fi prietene o viață întreagă.)
    • Prima sesiune științifică, la care am participat la încurajarea unei doamne profesor care mi-a dăruit mult mai mult decât cunoștințe și mi-a arătat ce înseamnă noblețea unei femei.
    • O întâlnire accidentală la coadă la bilete pentru un concert de muzică clasică pentru copii (Da! Există și așa ceva!) care s-a transformat într-o prietenie frumoasă.
    • O familie care ne-a primit cu drag și ne-a risipit din însingurarea inevitabilă în cazul unei mutări.
    • O prietenă surprinzătoare care m-a ajutat atunci când nu știam cui să-i cer sprijinul și care îmi oferă, din când în când placerea de a împărți o felie de tort cu o vorbă bună.
    • Un telefon neașteptat de la o prietenă de departe, care și-a găsit timp să mă întrebe ce mai fac.

Pe lângă toate astea am în desaga mea de călător amintirea nenumăratelor mângîieri, zâmbete, încurajări pe care le primesc zilnic de la cei cu care sunt binecuvântată să-mi împart sufletul și casa. Ani de răbdare, încredere când nimeni altcineva nu credea, dragoste imensă strecurată în picuri binefăcători, completări ale gândurilor rătăcite, așteptări fără vină…

N-am reușit să vă mulțumesc tuturor pentru frumusețea și bunătatea pe care ați adus-o în viața mea. Așa că vă spun acum: în anul 2014 vreau să vă iau cu mine, aproape și să împărțim vremurile și gândurile bune.

Recunoștința mea e un exercițiu de fericire. Îl încercați?

Share it!
Aenean mattis venenatis

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Please type the characters of this captcha image in the input box

Please type the characters of this captcha image in the input box

WordPress spam blocked by CleanTalk.
Zenobia Niculita
   
Va rugam sa asteptati...

Aboneaza-te la blog

Doriti sa afli cand este publicat un articol nou? Introduceti adresa de email si numele pentru a fi primul care afla.