Prima dată m-am îndrăgostit de el pe când aveam 5-6 ani. Îl visam când eram trează și aș fi vrut să-l pot atinge măcar uneori, să-mi plimb degetele peste clapele lui lucioase și să pot asculta armoniile pe care le adăpostește. Și într-o zi, visul mi s-a împlinit. Părinții mei m-au dus la prima lecție de pian.
A fost odată, cu multă vreme în urmă, o grădină minunată crescută în jurul unui castel de fildeș cum nu s-a mai văzut. Nu era trubadur care să n-o pomenească în cântecele pe care îndrăznea să le suspine sub fereastra iatacului vreunei domnițe alese și nu se găsea pictor care să nu viseze la ocazia de aur de a o picta.
Casa familiei Codrescu e întotdeauna plină de viață. Chiar și atunci când nu au invitați, camerele răsună de muzică sau voie bună. După marea renovare, oaspeții s-au ținut lanț. Au venit chiar și un reporter și un fotograf care au realizat un articol pentru o revistă. Ce mândru s-a simțit atunci Horia
A mai trecut un an peste întreaga familie Codrescu și casa bunicilor a îmbătrânit și mai mult. E mai bătrână decât bătrânețea lor. Din ce în ce mai des, Horia își surprinde părinții așezați la sfat pe banca din grădină sau pe canapeaua din sufragerie.
– Iarăși s-a ars becul din hol.
Oricine știe că cele mai frumoase povești se spun și se află în serile friguroase de iarnă, când oamenii se adună la gura sobei, în fața șemineului sau, pur și simplu în jurul unei mese, la o cană de băutură caldă. La cei șase ani ai săi, Horia învățase deja […]
De fiecare dată când mă întorc la Iași, mă simt, inevitabil, ca acasă. Dar e ceva mai mult decât familiaritatea celor 25 de ani petrecuți aici. Mi se pare că orașul acesta vechi, mi se înfășoară în jurul sufletului ca o îmbrățișare. Și ori de câte ori ne întâlnim, îmi […]
Există un moment de seară în care timpul pare să stea în loc. E momentul în care, după toată zarva din timpul zilei, părintele și copilul se întâlnesc într-o oază de timp, învăluiți într-o poveste. Lectura de seară e un prilej pentru o lecție de vocabular sau de cultură generală, pentru […]
Dacă mă întrebați ce-am făcut ieri, vă voi răspunde simplu: Am fost în excursie în Țara Poveștilor. Până să-mi zâmbiți neîncrezător, vă asigur că Țara Poveștilor a avut ieri o ambasadă în clădirea Ateneului Român. Și fiindcă stătusem la rând o bucată bună (cu o săptămână înainte) ca să primim […]
Câteodată Matei se plânge de dureri de cap. Atât e de obosit. I se pare că nimeni nu mai muncește ca el. Mormăie înciudat la picii care se joacă dincolo de fereastră fără să țină seama de chinul lui. E adevărat că acum o oră și el dădea ture cu bicicleta și chiar a avut timp să clădească una dintre custile Grădinii Zoologice de Insecte al cărei mândru inventator este. Dar acum toate astea sunt uitate. Câtă muncă! Ce de exerciții de rezolvat! Ce de cuvinte de transcris! Urăște transcrierile!
În fișa postului de părinte, printre toate responsabilitățile – uneori copleșitoare – există una pe care o savurez ca pe un colț de Rai învelit în hârtie: alegerea cărților pentru copiii mei. Nu e un simplu dar cu care să le umplu timpul ci o aventură întreagă. Și asta deoarece […]